Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat soție ca să-mi fie însoțitoare nedespărțită a vieții mele și să-mi fie părtașă sorții în vremea călătoriei mele pe Pământ. Fă, Preabunule, să cunosc ca, încredinţându-mi această făptură din mâinile Tale, mi-ai încredinţat-o ca să lucrăm împreună toată virtutea; că deşi florile frumuseţii, blândeţii şi bunătăţii sunt însuşirile firii sale, prin însăşi firea sa totdeauna este supusă la diferite slăbiciuni şi neputinţe.
Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei şi împotriva poruncilor Tale.
Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească înainte de vremea sa şi de la frageda viorea să aibă tăria şi trăinicia copacilor, cum voi cere de la soţia mea lucruri mai presus de puterile ei?
Fă să mă port faţă de ea totdeauna cu dragoste şi blândeţe, iar când rătăceşte să o întorc cu bunătate din amăgirea ei.
Alungă din inima mea mândria neomenească şi cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime şi a chinui o făptură pe care dragostea a adus-o lângă mine şi pe care legea divină o ţine lângă mine.
Fă-mă să înţeleg că este nedrept a asupri o făptură slabă şi fără nicio apărare, că este nevrednic a dispreţui şi a calca în picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie în frumoasele zile ale primăverii vieţii mele.
Dreaptă judecată îmi porunceşte, o, Dumnezeul meu, ca fiind şi eu însumi căzut în mii de greşeli şi neajunsuri, să le sufăr cu răbdare și pe cele ale soţiei mele şi-mi arată că omul este supus amăgirilor şi rătăcirii şi că fapta dragostei poruncite de Tine este a ierta şi a trece cu vederea greşelile aproapelui. Şi numai astfel iţi cerem ca Tu să ne ierţi, precum iertăm şi noi.
Fă să cunosc că această făptură pe care mi-ai încredinţat-o, fiind supusă prin gingăşia şi neputinţa firii ei la multe feluri de boli şi slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândeţe şi iubire, să-i fiu sprijin în bolile şi slăbiciunile ce sunt legate de firea ei şi să nu uit niciodată că ea este mama copiilor noștri, de care mă bucur şi care mă veselesc prin mângâierile lor; că aceştia sunt un dar al dragostei ei şi ar fi nedrept a dispreţui pomul care a dat aşa frumoase roade.
Păzeşte inima mea, Dumnezeule, de ucigătoarea otravă a geloziei şi bănuielilor şi fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea şi fericirea.
Ajută-mi ca prin vorbe şi fapte bune să-i dovedesc soţiei mele că are în mine cel mai bun şi mai iubitor însoţitor. Şi dacă nu voi reuşi în acest chip, să mă feresc a i-o dovedi întrebuinţând mijloacele cele nefolositoare. Asprimea şi purtarea rea întărâtă duhurile în loc să le apropie; iar purtării blânde şi înţelepte şi dragostei îndelung răbdătoare nici cea mai stricată inimă nu i se poate împotrivi până în sfârşit; căci gheaţa groasă ce acoperă râurile se topeşte când vântul cald al primaverii suflă fără oprire.
Dumnezeul meu, Tu care cârmuieşti inimile oamenilor spre cele bune, cârmuieşte asemenea şi pe ale noastre şi fă ca deplina înţelegere să unească sufletele noastre.
Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să încerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept cu alţii doar fiindcă ei s-au arătat nedrepţi faţă de mine.
Fă să cunosc că numai simţămintele de dragoste înrâuresc celelalte suflete. întăreşte inima mea în bunele hotărâri şi ajută-mi ca prin purtarea mea să nu fac nefericită făptura pe care bunătatea Ta mi-a încredinţat-o. Ci, printr-o înţeleaptă unire, bucurându-ne de fericire pe cât poate omul a se bucura pe Pământ, să binecuvântăm întotdeauna numele Tău.
Amin!