Plec genunchiul meu Ție, Stăpână şi cer acum dumnezeiescul Tău ajutor.
Dezleagă chinul sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile Tale, mângâierea celor întristaţi.
Păstrând, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea sufletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe mine, cel ce Te slăvesc, luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.
Întorcând, cu puterea Ta, Stăpână, atacurile, vrăjmaşilor cele asupra noastră, dăruieşte turmei Tale pace adâncă, Ceea ce eşti dătătoarea dumnezeieştii păci. Izbăveşte-ne pe noi de noroiul patimilor, cu rugăciunile Tale către Fiul Tău.
Curată, dă să păşesc curat pe căile pocăinţei care duc, Mireasa lui Dumnezeu, la veşnica odihnă.
Ca pe lumina ochilor păzeşte-mă cu acoperământul Tău, rogu-mă, Curată, şi la umbra aripilor Tale ocroteşte-mă şi mă izbăveşte de răutatea demonilor şi mă mântuieşte. Cu băutura pocăinţei adapă-mă, Născătoare de Dumnezeu, Marie şi învredniceşte-mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii care mă aşteaptă.
Frica judecăţii mă tiraniseşte şi hotărârea lui Dumnezeu, dar Tu vino mai înainte şi stai lângă mine în ziua judecăţii şi mă izbăveşte, Marie, dumnezeiască Mireasă. Sufletul meu cel întinat de patimi, Preacurată, şi inima mea curăţeşte-le prin mila Ta cea curăţitoare şi fă-le templu al dumnezeiescului Duh.
Pe mine, cel neîndreptat şi cel singur mă osândesc, Hristoase al meu, mântuieşte-mă, cu rugăciunile Maicii Tale, ca să slăvesc multa şi nemăsurata Ta milă.
Risipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi luminează-mă cu razele bucuriei, Ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiească şi neînserată. Cel ce din ţărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău şi m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzeşte-mă ca un îndurat. Aruncat sunt, Curată, în nemăsurate păcate şi în necazurile celor răi, unul după altul, pentru aceea, dăruieşte-mi mie iertare şi izbăveşte-mă din supărări.
Izbăveşte-mă pe mine de osânda cea veşnică, Stăpână curată şi învredniceşte-mă de bucuria cea dumnezeiască şi de desfătarea Raiului, cu rugăciunile Tale. Pleacă-Te la rugăciunile celor ce aleargă acum la Tine şi du-le pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu şi plineşte cererile, Marie mult lăudată.
Scutură somnul lenevirii mele şi luminează, Cuvioasă, simţirile mele, dând priveghere şi vrednică pocăinţă. Roagă-Te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel uşor de împăcat şi să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu inima zdrobită: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Mila Ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluieşti, cu totul fără prihană şi pe robii Tăi şi împarţi celor ce cer harul Tău cel nesfârşit. Ceea ce singură ai fost strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a Celui ce Te-a slăvit pe Tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel singur pururea slăvit să dobândesc şi eu slava cea de sus.
Dă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară şi îndreptare vieţii celor ce aleargă la Tine ca neîncetat să Te lăudăm şi să Te preaînălţăm întru toţi vecii. Mai presus decât razele luminoase şi strălucitoare ale soarelui, Stăpână, ajutorul Tău, tinzând tuturor razele minunilor, risipeşte negura patimilor şi a bolilor.
Întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi de necazuri şi de mulţimea supărărilor, cu dumnezeiescul Tău ajutor, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, pe tăria răbdării şi pe piatra nădejdii Tale, ca să Te slăvim. Povara întristărilor covârşeşte, Fecioară fără de prihană, puterea mea şi mă trage în prăpastia fără fund a deznădejdii, de care izbăveşte-mă, ca neîncetat să Te măresc.
Căruţă purtătoare de lumină a lui Emanuil Te-ai arătat, luminând pe credincioşi, Stăpână curată, pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit acum de întunericul trândăviei şi nimicit de păcate. Tu ai fost ocrotitoarea sufletului meu, Preacuvioasă, Curată, căci întru Tine zdrobesc puterea duşmanilor, de Tine mi-am atârnat toate simţurile şi mintea, mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ca să Te măresc cu dor.
Potoleşte marea chinurilor care împotriva mea se sălbăticeşte, de Dumnezeu slăvită, scăparea preaputernică a tuturor credincioşilor şi călăuzeşte, Curată, către dumnezeiescul ţărm pe robul Tău care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat şi a ajuns în laţul deznădejdii, Stăpână, nu mă trece cu vederea pe mine, cel ce rău mă primejduiesc şi caut din tot sufletul grabnicul Tău ajutor, căci întru Tine mi-am pus toată nădejdea, de Dumnezeu fericită.
Amin!