
Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai făcut Cerul și Pământul, care ai dat viață tuturor lucrărilor Tale, în acest ceas în care sufletul meu stă întristat și plin de mânie, întinde mâna Ta cea atotputernică și mă scoate din această grea întristare, în care singur m-am afundat.
Primește, Doamne, smerita mea rugăciune pe care o înalț către Tine, având credința că nu mă vei lăsa.
Fii alături de mine, Doamne și nu mă părăsi niciodată! Iartă-mă, căci greșesc mereu înaintea Ta.
Îmi aduc aminte de zilele când mă rugam Ție cu credință și tânjesc după ele.
Am ajuns să-mi fie rușine cu Tine, Doamne și de aceea Te rog să mă ierți și să mă miluiești. Nu Te-am mărturisit în fața oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu, și în loc să fiu încredințat că Tu exiști, am grăit nebunește înaintea semenilor despre Tine. Iartă-mă, Doamne al meu!
Auzi glasul rugăciunii mele și cererea mea, căci mă rog către Tine, precum David care zicea:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, căci nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
Păcate mari mi-au cuprins sufletul și ca niște lanțuri mă țin și îmi frâng puțin câte puțin și trupul. Zilele trec, anii se duc și eu rămân același păcătos. Dar Tu, Doamne, nu înceta să mă asculți.
Ajută-mă, Doamne, și sprijină-mă. Fii alături de mine ziua și noaptea, la bucurie și la necaz. Căci Tu toate le rânduiești cu mare înțelepciune și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin!