
Doamne,
Norii negri ai nefericirii se îngrămădesc deasupra capului meu, iar întristările chinuitoare mă îngrozesc.
Dar, deși sufăr, nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu ești întotdeauna sprijinitorul meu și piatra cea neclintită pe care sunt întemeiate nădejdile mele.
Tu cunoști, Doamne, Dumnezeul meu, pricinile nefericirilor și întristărilor mele și Te îngrijești de soarta mea.
Și, deși sufăr, știu că mă iubești, iar această încredințare mă încurajează.
Plin de nădejde în dragostea și bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile sorții, ci mă voi lupta cu încredere și știu că, având ajutorul Tău, voi ieși biruitor.
Cel ce cârmuiești lumea și soarta muritorilor, cârmuiește, Te rog, și corabia vieții mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniștit.
Înțelepciunea Ta să mă povățuiască pururea în calea binelui și a fericirii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi.
Amin!