Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup, știu, cu adevărat știu, că nu se cuvine, nici nu se cade ca eu să văd icoana Ta, a Celei Preacurate, a Celei pururea Fecioară, a Celei ce ai şi trupul, şi sufletul curat şi nespurcat şi să o sărut cu buze necurate şi întinate sau să mă rog.
Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om ca să cheme pe cei păcătoși la pocăință, pentru aceasta îndrăznind și eu, mă apropii de Tine, cu lacrimi rugându-mă.
Primește această mărturisire a greșelilor mele celor multe și grele și o du Unuia născut Fiului Tău și Dumnezeu, rugându-Te Lui ca să fie milostiv sufletului meu. Căci pentru mulțimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta la Dânsul și a cere iertare. De aceea pe Tine Te pun înainte rugătoare şi mijlocitoare, fiindcă multe și mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu și uitându-le pe toate și nemuritor arătându-mă, nemulțumitorul, m-am alăturat dobitoacelor celor fără de minte și m-am asemănat lor, aflându-mă sărac de fapte bune, bogat de patimi, plin de rușine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere îngerilor, de râs dracilor și urâciune oamenilor, mustrat de conștiinţă, rușinat de lucrurile mele cele rele și fiind mort mai înainte de moarte, singur osândit mai înainte de judecată și muncit de deznădejde mai înainte de munca cea fără de sfârșit.
De aceea, numai la sprijinul Tău alerg, Stăpână Născătoare de Dumnezeu. Miluiește-mă pe mine cel smerit, milostivește-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din Tine. Nimeni nu are putere precum ai Tu, Maica lui Dumnezeu, căci toate le poți, ca Ceea ce ești mai presus de toate zidirile și nimic nu-ți este Ție cu neputință, numai de voiești.
Deci nu trece cu vederea lacrimile mele. Nu te întoarce de la suspinul meu. Nu lepăda durerea inimii mele. Nu rușina nădejdea mea cea către Tine, ci cu rugăciunile Tale de Maică silind nesilita milostivire a Fiului Tău celui bun și Dumnezeu, învrednicește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, să-mi iau frumusețea mea cea veche dintru început și să lepăd grozăvia patimilor, să mă dezleg de păcat și să mă robesc de dreptate, să mă dezbrac de spurcăciunea dulceții celei trupești și să mă îmbrac întru sfințenia curăţeniei celei sufleteşti, să mor lumii şi să înviez fiinţei celei bune.
Călătorind, împreună călătorește cu mine, pe mare înotând, împreună cu mine înoată, priveghind, întărește-mă, necăjindu-mă, mângâie-mă, slăbind la suflet, îmbărbătează-mă, îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruiește, nedreptățindu-mă, izbăvește-mă, năpăstuindu-mă, îndreaptă-mă, spre moarte primejduindu-mă, degrabă scoate-mă.
Vrăjmaşilor celor nevăzuţi în toate zilele înfricoşat mă arată, ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă asupresc, al cui rob sunt eu.
Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă umila mea rugăciune și nu mă rușina de nădejdea mea întru Tine, cea care, după Dumnezeu, ești nădejdea tuturor marginilor Pământului. Fierberea trupului meu potolește-o, trufia și mândria gândului deșert din mintea mea șterge-le, nălucirile de noapte ale duhurilor viclene și bântuielile de ziuă ale gândurilor necurate din inima mea împuținează-le.
Învaţă-mi limba să grăiască cele de folos, povățuieşte-mi ochii să vadă drept faptele cele bune și adevărate. Picioarele mele îndreaptă-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu, mâinile mele sfinţește-le, ca să le ridic cu vrednicie către Cel Preaînalt.
Curățește ruga mea, pentru ca fără teamă să-L numesc Tată pe Dumnezeu cel Preasfânt. Deschide-mi urechile ca să aud simțitor și gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea și fagurul Sfintelor Scripturi și să viețuiesc potrivit lor, fiind întărit de Tine.
Dă-mi vreme de pocăință, de întoarcere a gândurilor, de moartea cea năpraznică ferește-mă, osândit de conștiinţă fiind, izbăvește-mă și, mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărțirea sufletului de trup, durerea cea nespusă ușurând-o, strâmtorarea cea nemângâiată mângâind-o, de fața cea întunecoasă a răului izbăvindu-mă, de cercetarea cea amară a vameșilor celor din aer și stăpânitorilor întunericului slobozindu-mă.
Cu Dumnezeu mă împrietenește, învrednicește-mă fericirii de a sta de-a dreapta Lui la înfricoșata judecată și bunătăților celor veșnice și nestricăcioase fă-mă moștenitor.
Această mărturisire Îți aduc Ție, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei, mângâierea sufletului meu, Cea care, după Dumnezeu, ești ajutorul și nădejdea mea.
Așadar, cu blândețe primește-o și mă curăță de toată spurcăciunea trupului și a duhului și mă învrednicește în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtășesc cu Preasfântul și Preacuratul Trup și Sânge al Fiului și Dumnezeului Tău, iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce și cerească a desfătării Raiului, unde este lăcașul tuturor celor ce se veselesc.
Ca aceste bunătăți dobândindu-le eu, nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstit și de mare cuviință numele Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Celui ce primește pe toți cei ce pocăiesc din tot sufletul, pentru Tine, Ceea ce Te-ai făcut mijlocitoare și chezășuitoare tuturor păcătoșilor.
Căci prin Tine, prealăudată și preabună Stăpână, se mântuiește toată firea omenească, lăudând și binecuvântând pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântă și de o ființă, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin!