
Neîntinată cu adevărat şi Preacurată Fecioară şi de Dumnezeu Născătoare, minune înfricoşată pentru îngeri, iar pentru muritori netâlcuită sau, mai degrabă, şi pentru unii, şi pentru alţii, cutremurătoare şi necuprinsă cu mintea; pârga neamului nostru; lăcaşul cel preacurat al dumnezeirii; ogorul mântuirii noastre.
Ceea ce pe Unul din Treime, pe Domnul nostru Iisus Hristos, desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, mai presus de toată mintea şi de cuvânt pentru nemărginita bunătate L-ai adus nouă, ca prin frământătura cea omenească firea noastră de căderea cea veche să o mântuiască şi la vrednicia cea de demult iarăşi să o întoarcă, îndreptare a celor ce cad fiind şi după această mântuitoare iconomie a Cuvântului lui Dumnezeu.
Ceea ce şi pe mine, cel nevrednic de toată sprijinirea şi purtarea de grijă, ca unul care de bunăvoie totdeauna păcătuiesc, în toată vremea cu locul, cu lucrul, cu covârşirea sârguinţei de foarte multe primejdii mă izbăveşti. Caută şi acum spre ticăloşia mea şi, după obicei, cercetează-mă, căci sunt strâmtorat şi nu am ce să fac. Dacă la mulţimea răutăţilor mele celor nenumărate caut, mă văd departe de înfricoşatele taine
pe sine-mi şi cu totul nevrednic. Dacă prea multă vreme nu mă apropii de acestea, mă fac ca unul ce mă voi împărtăşi spre osândă, cu totul supus vrăjmaşului.
De aceea, mulţimea cea nemărginită a fărădelegilor mele aruncând în noianul îndurărilor celor necuprinse ale Fiului Tău şi Dumnezeu, şi
pe Tine tare mijlocitoare punându-Te înainte, îndrăznind, acum, mă apropii. Deci folosește către Dânsul îndrăzneala Ta de Maică, Preacurată Stăpână şi milostiv fă-L mie pe Acesta, rogu-mă.
Aşa stai lângă mine, Preacurată şi să nu Te scârbeşti de mine, cel ce sunt ţinut de multe păcate, cel ce şi cu fapte, şi cu cuvinte, şi cu porniri ale cugetului, şi cu nenumărate uneltiri şi închipuiri, şi cu dobândirea de drăceşti făţărnicii, prin toate simţirile m-am netrebnicit.
Arată-Te mie ajutătoare măcar în ceasul acesta şi roagă-L pe Domnul Cel lesne de îmblânzit şi nepomenitor de rău să nu mă arate pe mine deşert, de darul Lui lepădându-mă, ci trecând cu vederea greşelile mele cele multe, prin sfântul Lui Trup şi prin cinstitul şi de viaţă făcătorul Sânge, să mă sfinţească, să mă lumineze, să mă mântuiască şi fiu al Luminii să mă facă, întru sfintele Lui porunci umblând şi îndreptându-mă, iar către păcat să nu mă mai întorc şi să nu mă mai întinez. Ca fără de osândă împărtăşindu-mă cu nestricatul şi înfricoşatul dar şi primind încă de aici şi mai desăvârşite arvunele veacului ce va să fie, să mă izbăvesc de veşnicele munci şi să dobândesc viaţa cea veşnică prin Tine, nădejdea mea şi părtinitoarea cea adevărată, slăvind şi mărind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe preasfinţita şi fericita Treime, în vecii vecilor.
Amin!