Doamne Dumnezeul meu, către Tine mânec – zicea Prorocul David – și de mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat spre Tine, că Te-ai făcut ajutorul meu.

Așadar și eu, păcătosul și nevrednicul, mânec către Tine, împreună cu prorocul și împăratul, Doamne Dumnezeul meu.

Ad

Aceasta este grija mea când mă scol din somn, cea dintâi cugetare a minții mele, fiindcă este datoria mea de neînlăturat, privitoare la însuși scopul pentru care m-au zidit mâinile Tale, adică să laud, să slăvesc și să măresc preasfântul Tău nume.

Că Tu ești, Doamne, început fără de început și sfârșit fără de sfârșit. Căci precum în afară de Tine nimeni nu putea să le zidească pe toate, tot așa nici ele nu se puteau zidi una pe alta, ci numai de către darul și puterea Ta, pentru ca să-Ți slujească toate Ție, de care au fost făcute și ca să propovăduiască mărirea slavei Tale celei negrăite.

Deci Tu, Doamne Dumnezeul meu, Ziditorul și Făcătorul tuturor, Tu ești Dătătorul tuturor bunătăților. Căci ce este în fire sau în Dar sau în trup sau în suflet, care să nu fi fost adus întru ființă prin bunătatea Ta?

Căci Tu ești izvorul desăvârșirilor, noianul mărimilor, adâncul milei și marea îndurărilor. Tu ești chipul frumuseții celei asemănate, din care ies toate cele ce sunt Tu ești Dumnezeul dumnezeilor, Sfântul sfinților, împăratul împăraților și Domnul domnilor. Tu ești pricina pricinilor, Viața viilor, rânduiala, buna-cuviință și slava tuturor celor văzute și nevăzute.

Tu ești Făcătorul și ziditorul meu, Cel ce dintru neființă m-ai zidit și m-ai închipuit după chipul și asemănarea Ta. Tu ești Stăpânitorul sufletului meu, Cel ce cu grijă mă păzești ca să nu mă întorc iarăși întru neființă. Tu ești cel ce mă Sfințești și mă înalți prin darul Tău și vrei să mă slăvești și să mă fericești, îndulcindu-mă de viața Ta cea veșnică. Și pe lângă acestea, Tu ești ajutorul meu și sprijinitorul și făcătorul de bine, împăratul meu și Domnul meu, Tatăl meu și Mirele meu.

Tu ești Născătorul sufletului meu, scopul cel mai de pe urmă al bunăstării mele, așezarea mea în starea de mai înainte a fericirii mele și desăvârșirea vieții mele. Acestea toate ești Tu pentru mine și orice altceva mi-ar fi mie spre bine, dulce, cinstit și mântuitor, fiind Dumnezeul meu, Domnul meu, Făcătorul meu, Dumnezeu și om. Căci pentru mine ai binevoit să Te faci om. Tu ești izbăvitorul meu, slobozitorul meu, Tu ești mântuirea mea, înțelepciunea mea, dreptatea mea, sfințenia mea, izbăvirea mea, curățenia mea, jertfa mea, mielul meu, arhiereul meu, Mântuitorul meu, mijlocitorul meu, dascălul meu, Păstorul meu, pilda mea. asemănarea mea, mângâierea mea, bucuria mea, veselia cea veșnică.

Tu ești Doctorul răutăților mele, Tămăduitorul patimilor mele, Pierzătorul păcatelor mele. Căci de câte ori mă voi apropia de Tine, de câte
ori Îți voi spune scârba inimii mele, de câte ori va picura lacrimă fierbinte din ochii mei, de atâtea ori, Doamne Iisuse Hristoase al meu, îmi deschizi brațele Tale cele sfinte și îmi întinzi mână de ajutor și mă învrednicești pe mine, nevrednicul, de sprijinul Tău cel neașteptat.

Ad

Tu, Doamne, Dumnezeul meu, cu smerenia Ta cea desăvârșită, vindeci mândria mea. Îndepărtezi de mine iubirea de avuție cea nesățioasă. Văpaia relelor mele o stingi cu scârbele pe care pentru mine le-ai pătimit. Mânia mea sălbatică o domolești cu blândețea Ta cea negrăită.
Zavistia mea asupra aproapelui, pe care neîncetat o ascund în inimă, o veștejești cu dragostea sădită în firea Ta cu care m-ai iubit îndrăcirea pântecelui și lăcomia mea satanică le oprești cu fierea și cu oțetul pe care le-ai gustat pentru mine.

Lenevirea pierzătoare și trândăvia le iei de la mine cu ostenelile pe care le-ai suferit pentru mine. Căci pentru mine ai postit, ai umblat, Te-ai ostenit, ai asudat, ai privegheat, Te-ai rugat, ai lăcrimat, ai fost gonit, ai fost ocărât, ai fost batjocorit, ai fost scuipat, ai fost bătut, ai purtat cunună de spini, ai răbdat Cruce și la urmă ai primit moartea de bunăvoie, îngroparea de trei zile și pogorârea in iad.

Toate, Doamne, Dumnezeul meu, le-ai suferit pentru mine. Deci pe toate acestea le am ca pe niște binefaceri spre mine, nevrednicul și așa le
socotesc, le măsor, le primesc, le spun, le mărturisesc și le propovăduiesc. Așadar, Preadulce Stăpâne și Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, platnic și datornic fiind darului Tău, nu mă pricep cu ce să-Ți răsplătesc pentru toate acestea.

Nu știu cum să-Ți mulțumesc, Celui ce atâta iubire de oameni și milostivire ai arătat spre mine, încât, dacă aș avea inimile și limbile tuturor și dacă aș vrea cu toate deodată să-Ți mulțumesc și să Te iubesc pe Tine, Cel ce atâta m-ai iubit, cred că nici așa nu mi-aș putea plăti destul, și nici cât de puțin, o asemenea datorie.

Deci ce voi face sau ce voi zice eu, nevrednicul? Nimic altceva nu pot, iubitorule de oameni, Doamne, decât să-Ți mulțumesc și să propovăduiesc bunătatea Ta cea nemăsurată și mila Ta cea negrăită către mine. Iar pentru aceasta, Doamne și Dumnezeul meu, nu voi pregeta să iau ajutor de la alții și să chem toată zidirea, cerul, pământul și toate făpturile mâinilor Tale, cele văzute și nevăzute, ca fiecare să-mi ajute să Te laud, să Te binecuvântez și să-Ți cânt lauda pe care cei trei tineri ai Tăi prea-bine-cinstitori o cântau în cuptorul focului,  zicând:

Binecuvântați toate lucrările Domnului, pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Deci dator fiindu-Ţi toată mulțumirea și binecuvântarea, Doamne, Dumnezeul meu, neîncetat Te voi lauda și Te voi slăvi pe Tine în toate zilele vieții mele. Căci Tu ești Cel ce m-ai zidit. Tu ești Cel ce m-ai răscumpărat cu scump sângele Tău. Tu ești Cel ce mă păzești cu darul Tău în toată vremea și locul, Cel ce în tot ceasul și minutul cercetezi și străjuiești sufletul și viața mea.

De aceea tot mă fac al Tău. Fără Tine nu pot să mă mișc sau să fac nimic dacă nu vei binevoi Tu. Știind aceasta eu, smeritul și nevrednicul, începând din ceasul acesta, Doamne Dumnezeul meu, mă dăruiesc Ție și mă fac rob veșnic mărimii Tale, iar de acum înainte Îți voi aduce tot gândul meu bun, tot cuvântul, tot lucrul, orice voi săvârși spre slava marii Tale cuviințe. Și mai mult decât toate, mă dăruiesc Ţie ca să nu mai fiu al meu, ci al Tău. Ziditorul, Plăzmuitorul și Făcătorul meu și ca să viez, nu precum voiesc eu, ci precum este bineplăcut înaintea Ta și ca toată viața mea să fie deprindere întru împlinirea poruncilor Tale.

Şi de câte ori mă voi abate de la acestea, lucrând fapte necuvioase, voi cunoaște că sunt călcător de lege și tâlhar, ca unul ce am călcat supunerea cea cu dreptate datorată Ţie, Stăpânul meu cel bun și iubitor de oameni. Care lucru, o, să nu fie și să nu mă lase dreptatea Ta să cad în așa ceva, căci neputincios sunt și știu că nu pot și nu sunt vrednic eu, ticălosul și vrednicul de jale, să împlinesc singur aceasta făgăduință a mea.

De aceea mă rog Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Preadulcele meu Iisus Hristos, fii mie ajutător, ușurează cu mâna Ta cea atotputernică neputința mea, zidește întru mine inimă curată și întărește-o ca să petrec eu, nevrednicul, toată vremea vieții mele întemeiat pe acest fel de gând și pe voința neabătută de a nu călca nicidecum de acum înainte voia Ta și făgăduința făcută de mine în ceasul acesta înaintea slavei Tale celei nevăzute.

Pe lângă acestea, dăruiește-mi mie în ziua aceasta minte, pricepere și grijă ca totdeauna să cuget și să păzesc poruncile Tale, neuitându-Te pe Tine, Dumnezeul și Binefăcătorul meu. Mai îndrăznesc să cer și acestea de la voirea Ta cea bogată și iubitoare de oameni: frâu limbii, strajă gurii, povățuire ochilor, omorâre trupului, contenire tuturor poftelor trupești și curățire de nerânduială din mădularele mele.

Acestea le cer de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase al meu și mă rog, căzând la Tine. Nu o dată mă rog, ci de multe ori, să nu mă neînvrednicești pe mine de darul acesta. Și odată cu acestea, dăruiește-mi mie adâncă smerenie, zdrobire și umilință, răbdare și blândețe, supunere și sărăcie a duhului, râvnă pentru slava numelui Tău, dragoste și îndelungă răbdare către aproapele și milostivirea cea cuviincioasă către el, ca prin acestea să se slăvească întru mine Preasfânt numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Ad

 

Amin!

LASA UN COMENTARIU:
Ad