
A bătut la ușa ta Cineva
și n-a deschis nimenea…
În tăcerea negrii nopți,
stă un Om și plânge,
fața Lui e numai răni,
pieptul numai sânge…
Cine ești, Străin pribeag, cine ești?
De-al cui dor Tu pribegești?
Pentru cine ai răbdat
bice fără număr?
Ce povară Ți-a lăsat
rana de pe umăr?
Eu sunt robul ce slujește tuturor,
Un om al durerilor…
Nimeni plată nu mi-a dat
numai spini și ură,
numai roșii schingiuiri
pieptul mi-L umplură…
Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi,
Eu sunt vinul Noii Legi.
N-am venit să plâng în drum
răni usturătoare,
plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare…
A bătut la ușa ta Cineva,
hai, deschide, nu mai sta!
Nu-L lăsa să plece trist,
poate niciodată
mâna Lui la ușa ta
n-are să mai bată…