„Icoana Maicii Domnului Ierusalimitissa se află la mormântul Maicii Domnului – în perioada cât am stat acolo, vreo două-trei săptămâni, mergeam în fiecare zi. La Sfânta Liturghie dimineața și după mai stăteam aproape un ceas, că dura puțin până veneau ceilalți, cum sunt acolo, că au pe rând care își fac liturghia, armenii, copții, ce au ei… deci era o pauză de un ceas, în care nu mai era nimic, era liniște, după Sfânta Liturghie și rămâneam acolo. Și cel mai mult stăteam în fața icoanei.
Și pot spune că am studiat icoana, am vorbit, simțeam că mă ascultă și e singura icoană la care am văzut porii. Deci pe fața Maicii Domnului sunt pori exact ca la pielea omului. Deci nu există urmă de pensulă, nimic. Se văd porii, ca la un om viu. Și chiar Cuviosul Paisie Aghioritul vorbește despre icoana aceasta și spune că are chipul cel mai apropiat de cel al Maicii Domnului. Deci are ceva, o dulceață, icoana asta.
Ei, și cum s-a pictat? La Ierusalim, la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena, era o pictoriță care picta icoane. Odată i s-a arătat o doamnă, așa înveșmântată frumos, cu chip luminos și i-a spus: Pictează-mă și pe mine! Ea a răspuns: Dar eu pictez numai icoane, nu pictez tablouri, portrete. Zice: Bine, atunci pictează-mă ca icoană. Ea atunci s-a speriat, zicând: Dar am nevoie de binecuvântare de la maica stareță ca să pot picta. – Bine, nu-i nimic, du-te și ia binecuvântare de la maica stareță.
Apoi doamna aceasta a dispărut. Și fata, speriată, a fugit la maica stareță, noaptea atunci – Maică, uite ce mi s-a întâmplat, mi s-a arătat așa ca o doamnă și mi-a spus s-o pictez. Nu știu, cred că era Maica Domnului…
Du-te liniștită la chilie, lasă, o fi de la oboseală, cine știe, i-a zis maica stareță. S-a dus la chilie și a văzut-o de parcă luase foc, plină de lumină. Și a fugit iar la maica stareță – Nu știu ce s-a întâmplat în chilie, vino repede!
Când au ajuns în chilie, au găsit icoana pictată. Ce am uitat să vă spun e că, în momentul când doamna aceea care i s-a arătat și a rugat-o s-o picteze, fata i-a spus că nu are pe ce, nu are lemn.
Ei, și iată acum gata pictată icoana – în veșmânt frumos, exact cum se arătase Maica Domnului. Și lumina aceea ieșea din icoană.
Când au văzut minunea, stareța a adunat toată obștea, s-au închinat cu toții realizând minunea ce se petrecuse și după aceea, la scurt timp, s-a arătat Maica Domnului din nou și a spus că dorește ca icoana să fie dusă la mormântul Ei. Și așa au făcut. Și se păstrează acolo și face foarte multe minuni.
Și chiar mi-a povestit părintele de acolo, care are grijă de toate, că odată a plouat foarte mult, au fost inundații mari. Iar la mormântul Maicii se coboară multe trepte, e sub nivel, vreo 20 de metri în jos, chiar mai mult și pătrunsese apa acolo. Icoana Maicii Domnului, din locul acela unde este pusă, din rama aceea frumoasă din marmură, s-a ridicat pur și simplu, ca și cum era purtată de niște brațe nevăzute. Apa urca, iar icoana se tot ridica singură. Au venit după aceea cu tot felul de pompe, au tras apa, au scos-o, iar icoana a stat așa, în aer, până au scos ei apa de acolo. Deci Maica Domnului și-a protejat icoana.
Vă spun, e icoana Măicuței care îmi este cea mai dragă. Maica Domnului Ierusalimitissa, aceasta e istoria ei.
Să vă ajute Maica Domnului și să vă aibă permanent în pază. Doamne ajută!”