Sfântul Antonie cel Mare spunea că, dacă sufletul este slab, dacă află “desfrânarea, mândria, lăcomia nemăsurată, mânia, nestăpânirea limbii, furia, uciderea, tânguirea, pizma, pofta, minciuna, plăcerea, lenea, întristarea, frica, ura, învinuirea, înșelarea și uitarea de Dumnezeu, atunci sufletul acela se întinează și se pierde.”

Ad

După acest sfânt părinte și în deplină concordanță cu percepția biblică, cuvântul este în minte, mintea în suflet, iar sufletul în trup.

“Cea mai mare boală a sufletului, pierzania lui este să nu-L cunoască pe Dumnezeu… necredința în Dumnezeu.”

Ad

Studiind atent evenimentele biblice, Daniel Vernent afirmă că disperarea, deznădejdea, frica și lipsa unei protecții simțite de om reprezintă primul pas spre îmbolnăvire, iar nevrozele le  interpretează ca fiind legate de pierderea încrederii și a speranței în ajutorul Lui Dumnezeu.

Sfinții Părinți cred că boala reprezintă o pedeapsă dumnezeiască, o corecție pe care Dumnezeu i-o aplică omului din pricina păcatelor sale și are rolul de a-l îndrepta, de a-l aduce pe drumul cel bun.

Astfel, sensul îmbolnăvirii are două aspecte principale:

  • un canon – în sens de ispășire prin suferință
  • un rol pozitiv – drumul, prin suferință, spre o înălțare spirituală.

Conform Bibliei, iată câteva dintre păcatele care pricinuiesc omului îmbolnăvirea:

  • neascultarea față de Dumnezeu
  • mânia și răutatea îndreptată asupra unui om al Lui Dumnezeu
  • uciderea de frați
  • adulterul
  • închinarea la alți dumnezei
  • desfrâul
  • lipsa credinței
  • nemărturisirea păcatelor, etc.

Boala poate atinge fie întreaga ființă umană (trup și suflet), fie numai trupul sau numai sufletul.

Ad

Între trup și suflet există o legătură clară, iar sănătatea integrală apare doar atunci când există o armonie perfectă între trup și suflet, iar trupul se supune sufletului.

LASA UN COMENTARIU:
Ad